Bifolium

Note Biblice și Patristice

Strategii, noduri și profesori

9781614513490

NOTĂ | Kocku von Stuckrad, The Scientification of Religion. An Historical Study of Discursive Change 1800-2000 (Boston/Berlin: Walter de Gruyter, 2014).

Unii ar putea afirma că ultima lucrare publicată de Kocku von Stuckrad dorește, metodologic, să închidă un ciclu tematic la care lucrează de mai bine de zece ani. The Scientification of Religion întregește, aduce la zi abordarea inițiată cu volumul Western Esotericism (2005)[i] și  continuată cu Locations of Knowledge (2010),[ii] dar ea nu închide nici un cerc. Nu este în intenția autorului să facă acest lucru aici, ci să redeschidă și să mențină deschisă această provocare hermeneutică a discursurilor despre religie și știință.

Preocuparea sa se axează aici pe analiza detaliată a constelațiilor discursive. Această analiză cuprinde complexul spațiu temporal aflat între Antichitate și anul 2000. Una dintre constantele lui von Stuckrad este dezvoltarea vizibilă a nivelului complexității interne a cercetărilor sale la un mod exponențial pe măsură ce analizele trec de la o lucrare la alta și ajung la punctul culminant marcat de The Scientification of Religion.

Faptul că autorul și-a concentrat atenția de mai mulți ani pe acest proiect ideatic care are ca obiect de studiu construcția discursivă a religiei și științei, îi permite să se miște cu ușurință printre discursurile analizate. Claritatea cu care explică toate modalitățile prin care sensurile care le-au fost atribuite acestor discursuri în practica și comunicarea culturală este o consecință pozitivă a înțelegerii lor.

Analiza din The Scientification of Religion urmează firul combinațiilor în schimbare ale discursurilor care au fost operaționale pentru înțelegerea noastră a religiei și științei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până azi. Problematica centrală a discuției cuprinde în sine dezvăluirea traseelor firelor care constituie continua negociere de-a lungul timpului a graniţelor dintre religie şi ştiinţă. Von Stuckrad urmărește cu precizie chirurgicală re-poziționarea acestora în perioada cuprinsă între anii 1800 și 2000.

Abordarea lui von Stuckrad continuă folosirea cu succes a perspectivei oferite de opera extrem de fecundă a lui Michel Foucault.[iii] Autorul își arată nedumerirea pe bună dreptate privitor la ne-aplicarea ideilor acestuia și a analizei de tip discursiv în studiile religioase.[iv] Întrebarea de ce nu a fost și nu este încă folosit destul în analiza religiei este o întrebare care rămâne deschisă, cu toate că analizele discursive pot oferi perspective viabile la probleme delicate cum ar fi cele de natură confesională sau colonială. Una dintre cauze este asociată de autor cu influența exercitată de Eliade și fenomenologia profesată de acesta în studiul religiei. Trebuie menționat de la început că pentru von Stuckrad studiul discursiv al religiei asigură o perspectivă de cercetare și nu o metodă în sine.

Prima parte a cărții are ca scop re-construirea acelor schimbări care au avut loc în cadrul constelațiilor discursive. A doua parte completează cercetările ulterioare ale autorului și descrie puterea discursivă a construcțiilor de cunoaștere de tip academic despre religie și știință. Von Stuckrad argumentează clar că discursurile seculare au produs forme noi de practici, concomitent cu procesul de schimbare a înțelegerii a ceea ce este religia. Astfel, printr-o abilă racordare a două analize asupra (1) transformarea și (2) perpetuarea discursurilor religioase ca rezultat al înnodării (entanglement/Verschränkung, similar cu sensul dat în teoria quantică) cu discursul secular academic oferă o perspectivă cu totul nouă asupra acestei probleme interpretative.

Kocku von Stuckrad insistă pe importanța identificării răspunsului la o întrebare capitală pentru studiul științific al religiei: poate disciplina să ofere răspunsuri la aceste provocări din societatea contemporană, astfel încât să ia toate criticile în serios, astfel să devină capabilă să transforme studiul religiei într-o disciplină academică reală? Cu alte cuvinte, von Stuckrad întreabă dacă este posibil să existe o disciplină în stare să funcționeze într-un cadru interpretativ auto-reflexiv cât mai riguros cu putință. Pentru autor noțiunea de discurs este una de maximă importanță atunci când dorim să reglementăm o asemenea disciplină auto-reflexivă. Paginile acestui volum dezvoltă abil această idee fundamentală pentru studiul științific al religiei.

Pentru a aduce împreună această carte, von Stuckrad a trebuit să folosească o combinație de metode istorice și să le utilizeze simultan cu o detaliată analiză de conținut, dar și să o suplimenteze cu o precisă și riguroasă interpretare de text. Intenția autorului a fost de a re-construi genealogia distincțiilor dintre religie și secular. Acest lucru este identificabil în trei cărți esențiale ale sale Western Esotericism, Local Knowledge și The Scientification of Religion, dar și în studiile publicate în ultimii ani.

Astrologia,[v] câmpul predilect de lucru al autorului nostru, este un exemplu de cunoaștere tacită care a avut o importanță majoră pentru gândirea europeană. De la sfârșitul secolului al XVIII-lea astrologia a reușit performanța uimitoare de a fi făcută dispărută din dezbaterea științifică.

După lectura acestui volum se poate afirma că câmpuri de cunoaștere ca astrologia, magia, alchimia, ca științe oculte erau acea combinație a culturilor cunoașterii care nu mai erau legitime în epistemele din sec. XVII-XVIII. Acesta este motivul pentru care după von Stuckrad sesizarea polemicilor[vi] aflate între discursurile în competiție este un semn clar al identificării unei probleme majore care blochează dinamica cunoașterii.

Arhitectonica volumului este dezvoltată metodic în jurul religiei și științei din perspectiva discursivă a științei care se ocupă de stele (sunt subliniate cu atenție toate diferențierile, polemicile, modalitățile perpetuării astrologiei, impactul anului 1900, alături de cercetările lui Jung), perpetuele căutări ale alchimiei (celălalt văzut ca ocult, vitalismul sau sec XX și toate profundele sale rearanjări discursive), monismul și darwinismul (de la Haeckel și Ostwald până la implicațiile discursive de tip New Age), sau societatea teosofică.

Autorul dezvoltă și o analiză a ceea ce numește orientalism academic. Ne sunt oferite, în acest context, treceri subtile de la Martin Buber la Gershom Scholem sau la Rudolph Otto. Este esențială din această perspectivă nouă analiza lui van der Leeuw, alături de dezvoltarea viziunilor asupra problemelor de gender, sau ilustrarea concisă a materializărilor discursive, dar și ceea ce se înțelege prin metamorfozele discursive ale Cabalei. Șamanismul este re-investigat de pe poziții noi: autorul subliniază impactul metodologic avut de opera lui Eliade[vii] asupra studiilor șamanismului.[viii] Un aspect important este detalierea și momentul depășirii a ceea ce este numită „metodologia eliadiană,” alături de analiza unor șamani și evidențierea „autorităților contestate.” Toate aceste aspecte luate împreună formează densa și complexa substanță a volumului.

Modelul explicativ ales de autor este subtila teorie a nodurilor și identificarea „firelor” lor atunci când este aplicată studiilor umane. Lui Kocku von Stuckrad îi place să vadă un nod ca o metodă de a întării sau securiza ceva. Acestea sunt constelațiile discursive. Autorul vrea să le dezlege în așa fel încât prin această operație metodologică cititorului să-i fie oferite cât mai multe posibilități de a înțelege procesele istorice prin care „firele” au ajuns – în principal datorită dinamicii interne a societății europene – să formeze aceste noduri de sens.

La o scară mai mică despre orice carte se poate spune că este un nod. Discursul autorului este prins în aceleași reguli ale jocului. Dinamica ideilor analizate în acest volum se află în desfășurare. Autorul este conştient de acest lucru iar demonstrația sa îi permite cititorului să întrevadă cu prisosință acest lucru.

Analiza lui von Stuckrad este una deconstructivă (adică face o evaluare critică și o contextualizare a ceea ce este numită cunoaștere istorică[ix] și academică) și constructivă (adică vrea o analizare a firelor discursurilor care luate împreună formează locul cultural pentru religie și știință) într-o mișcare strategică simultană.

Prin accentuarea discursurilor despre, mai degrabă decât realitățile pe care acestea pretind a reprezenta, este pentru von Stuckrad a avea grijă în aplicarea categoriilor analitice ca modernitate, esoterism occidental, secularizare sau oricare alt concept folosit în discursul academic să facă sens lumii din jurul nostru. Aceste concepte acumulează sens doar în contexte discursive și doar în cadrul acestora le putem vedea cu claritate agendele ideologice. Organizarea discursivă a cunoașterii despre religie în mediile seculare este după von Stuckrad o cât se poate de clară scientification a religiei.

Cartea aduce un plus de claritate, discursul autorului este precis și oferă un punct de plecare solid pentru viitoare analize serioase care să dezlege microscopic problematica și nodurile identificate cu ajutorul The Scientification of Religion.

Petru Moldovan, RuG

[i] Western Esotericism: A Brief History of Secret Knowledge (London & Oakville, CT: Equinox, 2005). Tradus după ce inițial a apărut în germană ca Was ist Esoterik? Kleine Geschichte des geheimen Wissens (München: Verlag C. H. Beck, 2004).

[ii] Locations of Knowledge in Medieval and Early Modern Europe : Esoteric Discourse and Western Identities (Brill`s Studies in Intellectual History 186; Leiden/Boston: Brill, 2010).

[iii]Abordare subliniată și de Alexander van der Haven în recenzia sa la cartea lui Kocku von Stuckrad, Western Esotericism: A Brief History of Secret Knowledge (London & Oakville, CT: Equinox, 2005), in The Journal of Religion 88/1 (January 2008) 133-134.

[iv] Kocku von Stuckrad, “Discursive Study of Religion: Approaches, definitions, Implications,” Method and Theory in the Study of Religion (MTSR) 25 (2013) 5-25; idem, “Finding data: Some Reflections on Ontologies and Normativities,” Journal for the Study of Religion, Nature and Culture (JSRNC)1.1. (2007) 39-46; idem, “Theologies and Scholars,” JSRNC 3.3 (2009) 392-397; idem, “Reflections on the Limits of Reflection: An Invitation to the Discursive Study of Religion,” MTSR 22 (2010) 156-169.

[v] Mai multe dintre cercetările lui von Stuckrad despre astrologie: “Jewish and Christian Astrology in Late Antiquity – A New Approach,” Numen 47/1 (2000) 1-40; Geschichte der Astrologie. Von den Anfängen bis zur Gegenwart (München: Verlag C. H. Beck, 2007);  “Interreligious Transfers in the Middle Ages: The Case of Astrology,” Journal of Religion in Europe 1 (2008) 34-59.

[vi] Kocku von Stuckrad, “Ancient Esotericism, Problematic Assumptions, and Conceptual Trouble,” Aries – Journal for the Study of Western Esotericism 15 (2015) 16-20, here 18. Vezi și Olav Hammer and Kocku von Stuckrad (eds.), Polemical Encounters. Esoteric Discourse and Its Others (Aries Book Series 6; Leiden/Boston: Brill, 2007), especially Introduction: Western Esotericism and Polemics, vii.

[vii] Kocku von Stuckrad, “Utopian Landscapes and Ecstatic Journeys: friedrich Nietzsche, Hermann Hesse, and Mircea Eliade on the Terror of Modernity,” Numen 57/1 (2010) 78-112.

[viii] Kocku von Stuckrad, Schamanismus und Esoterik: Kultur- und wissenschaftsgeschichtliche Betrachtungen (Leuven: Peeters, 2003); idem, “Reenchanting Nature: Modern Western Shamanism and Nineteenth-Century Thought,” Journal of the American Academy of Religion (JAAR) 70/4 (December 2002) 771-799; idem, “Refutation and Desire: European Perceptions of Shamanism in the Late Eighteenth Century,” Journal of Religion in Europe 5 (2012): 100-121.

[ix] Kocku von Stuckrad, “Relative, Contingent, Determined: The Category `History`and Its Methodological Dilemma,” JAAR 71/4 (December 2003) 1-8.

Advertisements

About Petru Moldovan

History of religions and much more...

Information

This entry was posted on 19/09/2015 by in bifolium.
%d bloggers like this: