Bifolium

Note Biblice și Patristice

Epoca victoriană și știința religiilor (1860-1915)

wheeler

NOTĂ | Marjorie WHEELER-BARCLAY, The Science of Religion in Britain, 1860-1915 (Charlottesville and London: University of Virginia Press, 2010).

Această carte îți lasă impresia că povestește esențialul despre câțiva autori vitali pentru dezvoltarea științei religiei în Marea Britanie între 1860 și 1915. Noutatea cărții constă însă în prezentarea lor tocmai ca spirite ale epocii victoriene. Ei au marcat studiul religiei dar în mai puțin de o jumătate de secol teoriile lor au sucombat.

Marea Britanie a avut privilegiul de a pune bazele teoretice disciplinei ştiinţa religiei fără însă să-i creeze și o bază instituțională. În perioada analizată de Marjorie Wheeler-Barclay mai multe discipline erau angrenate în studiul religiei: folclorul, etnologia, istoria, arheologia, sociologia, studiile orientale. De la început studiul religiei era perceput ca o activitate cu un caracter interdisciplinar. Din constelaţia legendară de autori care au activat discursul științific despre religie între 1860 şi 1915 în Marea Britanie autoarea i-a selectat pe F. Max Müller, Edward B. Tylor, Andrew Lang, William Robertson-Smith, James G. Frazer și Jane Ellen Harrison.

Wheeler-Barclay crede că este imposibil de pus un semn de egalitate între originea antropologiei şi a studiului ştiinţific al religiei pentru această perioadă. Ea leagă, fără prea multe probleme, istoria religiei comparate de istoria imperialismului britanic a perioadei respective: pe de o parte, pentru că a făcut posibilă colecţionarea datelor etnografice (datorită extinderii imperiului), iar pe de altă parte, pentru că evaluarea academică a culturilor non-europene a creat şi dezvoltat cadrul care a legitimat explorările şi cuceririle.

Pentru Wheeler-Barclay ştiinţa religiei, religia comparată sau istoria religiei ţin, de fapt, de o dublă înţelegere a noului „câmp de discurs”: pe de o parte, este văzut ca un răspuns la o problemă internă a societăţii victoriene, iar pe de altă parte ca o reflecţie asupra aceleiaşi probleme. Deoarece în secolul al XIX-lea nu era o disciplină autonomă, autoarea preferă, pe bună dreptate, să vorbească mai degrabă despre un „câmp de discurs.” Ştiinţa religiei s-a făcut prezentă pe două planuri: unul a fost cel „fragmentat,” „dependent” academic, iar al doilea, ca unitate şi coerenţă în discursul public, popular. Chiar dacă disciplina academică analizată nu a ajuns la o unitate în secolul al XIX-lea, cei care au contribuit la ea au înțeles că participă la un scop comun. După 1914 unii au simțit că religia comparată nu poate fi disociată de evoluționism, astfel că au preferat denumirea de istoria religiilor sau Religionswissenschaft.

Operele teoreticienilor religiei din secolul al XIX-lea azi ne par irelevante, sterile, poate chiar impenetrabile – este însă inevitabil că discursurile de astăzi despre religie nu sunt complete fără înțelegerea originilor lor. Știința religiei victoriană, spune Wheeler-Barclay, a fost un moment de reacție, concomitent cu un act de reflecție, la criza resimțită de clasele educate ale societății britanice. Ca o contragreutate în această criză, dezbaterea de la sfârșitul secolului al XIX-lea din jurul creștinismului a avut un rol decisiv. Prin subiectivizarea fenomenului religios non-creștin cu ajutorul metodelor de cercetare științifice savanții considerau că pot crea un corp stabil de cunoaștere din care să poată formula generalizări pentru toate religiile. Lucrul acesta ar fi trebuit să-i ajute să ajungă la un consens cu privire atât la rolul specific al Bisericii cât și la cel al credinței creștine în propria lor cultură.

Marjorie Wheeler-Barclay ne oferă o carte care te face să percepi mai bine universul academic în spiritul epocii victoriene și fără îndoială contribuie decisiv la istoria ideilor, religiei și a vieții intelectuale britanice.

Recenzii aici și aici.

Petru Moldovan, RUG

Advertisements

About Petru Moldovan

History of religions and much more...

Information

This entry was posted on 12/05/2015 by in bifolium.
%d bloggers like this: