Bifolium

Note Biblice și Patristice

Lactanțiu în seria Tradiția Creștină

Mirsanu

RECENZIE | Lactanțiu. Despre moartea persecutorilor. Studiu introductiv, tabel cronologic, note explicative și anexe de Dragoș Mîrșanu, traducere de Cristian Bejan. Tradiția Creștină 11; Iași: Polirom, 2011.

Deși a fost unul dintre sfătuitorii împăratului Constantin și preceptor al fiilor acestuia, deși constituie un izvor istoric de primă mână pentru perioada cea mai dramatică a persecuțiilor anti-creștine, iar calitatea literară a scrisului său a fost întotdeauna recunoscută, până nu cu foarte mult timp în urmă din Lactanțiu nu se putea citi în românește aproape nimic. Admițând că nu a fost ca teolog o figură dintre cele mai semnificative, el merita totuși o soartă mai bună în cultura noastră teologică, măcar prin prisma celorlalte virtuți ale sale. Odată cu traducerea scrierilor Despre moartea persecutorilor (Timișoara, 2000) și Instituțiile divine (Timișoara, 2004), situația s-a îmbunătățit însă simțitor, și se poate spune că lui Lactanțiu a început în sfârșit să i se face dreptate. Volumul de față vine să consolideze interesul crescând pentru opera sa la noi, fiind a doua versiune, în format bilingv și adnotată, a opusculului De mortibus persecutorum (DMP).

Textul este precedat de un Studiu introductiv semnat de Dragoș Mîrșanu. Sunt abordate mai întâi viața, activitatea și scrierile lui Lactanțiu (p. 18-27), după care se trece la discutarea chestiunilor ce țin de opera propusă în traducere (p. 27-39 ). Dragoș Mîrșanu remarcă pe bună dreptate că, în ciuda documentelor și informațiilor istorice pe care ni le oferă, DMP nu este o o lucrare de istorie propriu-zisă, ci „o apologie a credinței în Dumnezeul unic și adevărat, prezent în istorie”. DMP ne apare astfel ca o încercare de a ilustra una dintre convingerile teologice ale autorului, expusă mai ales în De ira Dei (Despre mânia lui Dumnezeu), anume că, așa cum își arată mila și bunătatea față de cei care-I slujesc, Dumnezeu este capabil să-și reverse și dreapta mânie pentru a nimici ceea ce este rău, în ocurență pe cei care se împotrivesc lucrării Sale în istorie. Interesantă este apoi ideea de a face o comparație între Lactanțiu și Eusebiu pe marginea felului în care cei doi contemporani văd morțile persecutorilor. Relatarea lui Lactanțiu despre viziunea crucii avută de Constantin înaintea bătăliei cruciale de la Pons Milvius este de asemenea confruntată cu versiunea lui Eusebiu. Trei Anexe vin să completeze informațiile și perspectivele oferite în Studiul introductiv. Anticipez că pentru cititori va fi de interes în special scurta discuție despre ce anume a văzut Constantin în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (p. 212-214), care lipsea din volumul din Eusebiu recenzat în numărul anterior. Notele explicative, care sunt copioase și erudite, vor fi de asemenea apreciate.

Traducerea propusă de Cristian Bejan este cursivă și se citește ușor. Din Nota traducătorului,  aflăm că preocuparea majoră a fost fidelitatea față de textul lui Lactanțiu „pentru a nu pierde niciun element semnificativ al frazei latine”. Fără a fi verificat întregul text, trebuie să spun că am identificat totuși câteva locuri în care acest deziderat nu a fost pe deplin atins. De pildă, în cap. 12,1 textul latin spune: Inquiritur peragendae re dies aptus et felix ac potissimum Terminalia deliguntur, quae sunt a.d. Septimum Kalendas Martias, ut quasi terminus imponeretur huic religioni. În traducerea oferită pe pagina opusă avem însă: „Pentru acțiunea pusă la cale se caută o zi potrivită și propice și este aleasă sărbătoarea Terminaliilor, care are loc în a șaptea zi înainte calendelor lui martie, ca și cum în acea zi s-ar fi terminat cu religia noastră”. Problematică mi se pare traducerea ultimei propoziții, care în românește devine o comparativă ușor curioasă, în vreme ce era vorba mai degrabă despre o finală care trebuia tradusă astfel: „…ca să se pună ca un capăt acestei religii (i.e. creștine)”.  În cap. 23,8, jocul de cuvinte între misericordem și miser nu a fost nici redat în românește, nici semnalat ca atare într-o notă. În cap. 28,2, adverbul ergo este tradus în mod nejustificat prin chiar în loc de așadar. În următoarea secțiune a aceluiași capitol, avem o inconsecvență în traducerea aceluiași cuvânt (malis respectiv malorum) care se referă de fiecare dată la același lucru: prima dată este redat prin probleme, iar la interval de două rânduri prin rele. Ultima variantă era însă indicată în ambele cazuri, ca cititorul să poată sesiza mai clar firul roșu al discursului rostit de Maximian în fața soldaților. În fine, în cap. 29 cred că a fost comis un contrasens. Textul vorbește despre felul în care Constantin s-a întors fulgerător asupra lui Maximian în Galia, după ce fusese înștiințat că acesta din urmă complotează împotriva sa. Neavând destul timp pentru a se organiza, Maximian a fost prins descoperit, planul său a fost zădărnicit, iar soldații care rămăseseră cu el s-au întors la Constantin. Textul latin spune: Oprimitur homo ex improviso, nondum satis instructus, milites ad suum imperatorem redeunt. Traducerea românească nu prinde însă sensul secvenței din mijloc și redă astfel: „Maximian, fără a avea o experiență suficientă, a fost luat prin surprindere. Iar soldații s-au întors la comandantul lor”.  Ar fi fost totuși foarte surpinzător ca Lactanțiu să-l fi caracterizat pe Maximian, care fusese Augustus timp de două decenii (285-305), ca neavând „o experiență suficientă” în chestiunile militare! În realitate, participiul instructus nu se referă la experiența militară care i-ar fi lipsit lui Maximian, ci mult mai probabil la faptul că întoarcerea lui Constantin l-a prins pe bătrânul Maximian într-un moment în care pregătirea trupelor, fortificațiilor, a strategiei de apărare etc. nu era încă (nondum) pusă la punct. Era deci de așteptat ca fraza să fie redată în românește astfel: „Maximian este luat prin surprindere, nefiind încă suficient de bine pregătit, iar soldații se întorc la împăratul lor (i.e. la Constantin)”.

Recenzie publicată inițial în Studii Teologice. Pentru încă o recenzie a volumului pe Bifolium, vezi aici.

Ovidiu Sferlea, Universitatea din Oradea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 19/09/2014 by in bifolium, Dragos Mîrșanu, Lactantiu, Ovidiu Sferlea.
%d bloggers like this: