Bifolium

Note Biblice și Patristice

Moshe Idel despre Golem

golem

NOTĂ | În cartea Golem (Bucureşti: Hasefer, 2003. Traducere de Rola Mahler-Beilis) Moshe Idel propune analiza unui motiv pe care-l consideră componenta magică a literaturii mistice evreieşti. Demersul său tinde spre o apropiere a diferitelor sinteze dintre tradiţii magice evreieşti şi neevreieşti; astfel că acordă o mai mare importanţă “transmiterii subterane” decât a făcut-o ilustrul său predecesor Gershom Scholem.  Acest lucru este posibil deoarece pentru Idel istoria Cabalei este mai degrabă dezvoltarea unor idei latente dintr-o epocă trecută, în toată plenitudinea lor într-o etapă ulterioară a evoluţiei Cabalei. Accentul cade în acest caz pe analiza acelor practici magice şi mistice care au fost folosite şi expuse de maeştrii iudaismului.

Moshe Idel prezintă existenţa a trei categorii de discuţii privind crearea unui om artificial: descrierea naturii Golemului, tehnicile care vizau crearea acestuia, crearea de statui animate (străină de tradiţia evreiască). Apoi descrie cele cinci practici de creare a Golemului, dintre care trei sunt de origine aşkenază, a patra este cea a lui A. Galante, iar a cincea este cea a lui Abraham Abulafia. Idel subliniază importanţa a patru tehnici considerate fundamentale: a lui Eleazar din Worms, cea din textul anonim Peulat ha-Ieţira; comentariul la Sefer Ieţira din secolul al XVIII-lea, din nordul Franţei, precum şi versiunea compilată de A. Galante. Din cercetarea lui Idel reiese cu claritate existenţa aspectului preponderent demiurgic al magiei şi misticii iudaice.

Idel analizează în detaliu Sefer Ieţira, lucrarea despre care spune că a avut o influenţă covârşitoare asupra descrierilor târzii ale creării Golemului, deoarece majoritatea autorilor medievali şi moderni fac referire la ea în problema creării unui antropoid. Aceasta a avut rolul de “ghid” în demersurile de imitare a acţiunilor lui Dumnezeu. Astfel că în Evul Mediu, Sefer Ieţira ajunge să fie validată ca şi un “ghid” care permite în mod concomitent crearea lumii şi a omului. Iar dacă cabaliştii provensali şi catalani nu manifestau un interes deosebit pentru natura şi tehnica creării omului artificial, Idel constată interesul destul de ridicat la Abraham Abulafia, care se pare că a formulat o “reţetă” pentru realizarea unei creaturi. Doar că la acesta, autorul observă tendiţa clară către o reelaborare intelectualistă a unei tehnici şi a unui ideal religios din tradiţia aşkenază, formulat din perspectiva aristotelismului medieval, de filieră maimonideană, având în vedere influenţa asupra lui Abulafia a acestuia.

După cum demonstrează Idel este vizibilă o continuă mutaţie de la cabaliştii din nordul Europei la cei din Spania şi Provence, asta până în hasidismul polonez. În contextul Renaşterii, de exemplu, Moshe Idel subliniază interesul crescut în vederea creării unui antropoid, atât la creştini, cât şi la evrei, dar şi că, în privinţa evreilor, tehnica medievală de creare a unui Golem reprezintă răspunsul la magia astrală şi talismanică. În scrierile lui Iohanan Alemanno, Idel constată mutaţia care îşi face loc în concepţia evreiască despre Golem, iar aceasta pe baza părăsirii căii vechilor tradiţii, care puneau accentul pe “gnoza lingvistică”, prin angajarea într-o abordare mult mai complexă din care făcea parte naturalismul arab şi vechea magie evreiască.

Din 1480, pentru Idel influenţa surselor cabalistice asupra cercurilor creştine devine semnificativă; iar interesul creştinilor ca Ludovico Lazzarelli, J. Reuchlin, Cornelius Agrippa din Nettesheim, pentru crearea unui antropoid este semnificativ. Însă la mijlocul secolului al XVI-lea, în Italia, acest interes devine din ce în ce mai atenuat, şi se pare că doar Paracelsus nu se va rezuma la repetarea discuţiilor din surselor lor. Privitor la evreii italieni, Idel afirmă că erau mult mai interesaţi de ştiinţă decât cei din afara Italiei. Aceasta conduce la ideea că în cazul Golemului avem de-a face cu un amalgam de magie, ştiinţă şi mistică, dominant în mediul italian renascentist. Doar că în legătură cu cercetările lui Paracelsus, Idel nu găseşte nici o relaţie între concepţia homunculus-ului şi sursele privitoare la Golem.

În perioada modernă abia în 1674, spune Idel, se face referire la o legendă despre Golem, iar discuţiile hasidice referitoare la acesta sunt într-un număr destul de scăzut. Idel consideră că legendele confirmă ipoteza referitoare la funcţia sociologică a documentelor referitoare la Golem din cultura evreiască. Sunt tradiţii care vizau atribuirea calităţii de magicieni unora dintre conducătorii spirituali ai iudaismului, deoarece erau maeştrii ai doctrinei magice şi mistice. Absenţa apariţiei temei Golemului este pentru Idel rezultatul acumulării dezbaterilor la această temă. Motivul Golemului nu apare ca un “protest” la adresa iudaismului clasic ce este cel care a contribuit la confirmarea caracterului de excepţie al ebraicii, împreună cu cel al conducătorilor religioşi. Iar tehnicile despre Golem se întâlnesc cu celelalte practici “anomice”; “noutatea” unor elemente din câteva texte cabalistice reprezintă pentru Idel mai degrabă o re-descoperire a unor tradiţii mai vechi, decât “inovaţii”. Tema Golemului, constată Idel, în cadrul tradiţiilor ezoterice, îşi face apariţia în centre diferite, în diverse modalităţi, iar lucrul acesta este ceea ce numeşte “ramificare” – ceea ce se întâmplă după o perioadă de gestaţie şi ocultare a unei tradiţii unice, ipotetic în faza iniţială. Iar dacă ia întreaga istorie mistică evreiască în discuţie, Idel constată că în Cabala teosofico-teurgică se evidenţiază o “indiferenţă” la problema omului creat artificial, pe când în Cabala extatică se poate observa dezvoltarea ideii pe două planuri, fie ca una magică, fie ca o tehnică mistică. Iar faptul că legenda şi tehnica lipseşte din hasidism este pentru Idel semnificativă, deoarece din secolul al XII-lea şi până în secolele XIX-XX asistăm la complexul proces de creare al hasidismului, cel care a respins în mod deliberat această legendă datorită caracterului său de tehnică profund anomică.

Această lucrare a lui Idel face ca demersul lui Scholem să fie nu numai un pas mai departe, ci şi continuarea într-un mod critic şi de repoziţionare a subiectului în cadrele sale.

 Petru Moldovan

Advertisements

About Petru Moldovan

History of religions and much more...

Information

This entry was posted on 15/09/2014 by in Golem, Hasidism, Magie, Mistica iudaica, Moshe Idel, Petru Moldovan.
%d bloggers like this: