Bifolium

Note Biblice și Patristice

Locul Bibliei Ebraice în exegeză patristică

HBS

NOTĂ | Edmon L. Gallagher. Hebrew Scripture in Patristic Biblical Theory: Canon, Language, TextSupplements to Vigiliae Christianae 114; Leiden/Boston: Brill, 2012.

Studiul de față se ocupă de locul scripturii ebraice în exegeza patristică. Autorul pornește de la o scrisoare a lui Julius Africanus către Origen, în legătură cu episodul Suzana din cartea lui Daniel, pe care Julius Africanus o consideră neautentică/falsă (gr. chíbdēlos), prin urmare, creștinii ar trebui să o respingă ca făcând parte integrantă din cartea lui Daniel. Origen în schimb, respinge punctele pe care Julius Africanus le acuză. Această corespondență, spune autorul, ne furnizează o idee despre modul în care creștinii apreciau importanța scripturilor ebraice pentru Biserică (p. 2).

Capitolul 1 este de fapt o introducere în problema biblică pe care restul studiului îl va analiza, și conține noțiuni despre canonul Bibliei Ebraice și al Vechiului Testament (cap. 2 și 3), despre limbajul Scripturii (cap. 4) și despre textul biblic (cap. 5).

Așadar, capitolele 2 și 3 analizează canonul Vechiului Testament în teoria biblică patristică, concentrându-se pe criteriul datării (în Iudaism și în Creștinism), criteriul sinagogii (în corespondența dintre Julius Africanus și Origen, în alte lucrări ale lui Origen și la Ieronim) și pe criteriul eclezial. Capitolul al treilea analizează rolul pe care scripturile ebraice l-au jucat în formarea canonului Vechiului Testament, și este numit de autor criteriul ebraic în literatura patristică (p. 85).

Capitolele 4 și 5 se ocupă de limba (ebraică) a Bibliei și de exegeza biblică patristică, respectiv de textul Bibliei Ebraice și de textul Bibliei grecești (Septuaginta) în Iudaism și în Creștinism (de la Iustin Martirul la Augustin).

Studiul lui Edmon Gallagher este unul foarte util atât pentru istoria canonului și interpretării biblice, cât și pentru că ne prezintă diferitele atitudini pe care părinții Bisericii le-au avut față de textul ebraic al scripturii (în comparație cu LXX), care, până la Augustin, avea un rol foarte important, chiar autoritativ (Ieronim). Odată cu Augustin, criteriul ebraic a devenit ineficace pentru stabilirea textului corect al Scripturii (p. 209).

Cătălin Dan Necșa, Leiden University (LUCAS)

Advertisements
%d bloggers like this: