Bifolium

Note Biblice și Patristice

Studii despre canonul biblic

canon

NOTĂ | Lee Martin McDonald and James A. Sanders (eds.), The Canon Debate: On the Origins and Formation of the Bible, Baker Academic: Grand Rapids, 2002.

Volumul de față reunește o sumă de studii dedicate cercetării canonului biblic al Vechiului Testament (partea a doua) și al Noului Testament (partea a treia).

Întrebările principale la care acest volum vrea să răspundă se referă la natura și dezvoltarea canonului biblic, iar aceste întrebări sunt: Ce anume este un canon biblic și cât de siguri putem fi că această noțiune a înflorit înainte, în timpul sau imediat după perioada lui Isus? De ce dezbaterea despre canonul Vechiului Testament a continuat în Biserica creștină în secolele IV-VI și chiar mai târziu, dacă acest canon era stabilit încă de dinainte de Isus? Și de ce i-au trebuit Bisericii mai bine de trie sute de ani să stabilească canonul Noului Testament? Este canonul biblic un canon închis? Care surse reflectă mult mai acurat stadiul primar al credinței creștine, atâta vreme cât există surse mai vechi decât evangheliile canonice despre tradițiile în legătură cu Isus? Cum trebuie privite zicerile lui Isus (agrapha) care nu se găsesc în corpusul canonic? Ar trebui ele adăugate canonului biblic? O altă întrebare privește însuși textul biblic. Care este textul cu autoritate, atât pentru creștini cât și pentru iudei, în lumina noilor descoperiri (Manuscrisele de la Marea Moartă, traducerile grecești și latine ale Bibliei, manuscrise vechi descoperite). Sunt discutate de asemenea, și criteriile care au determinat ce carte să intre și ce carte să nu intre în canon, având în vedere că acesta era destul de diferit în Biserica primară, (chiar și în secolul IV, vezi Epifanie al Salaminei, Panarion 8.6 și 76.5. Să fie vorba de o confuzie a autorului!?) și limitele canonului biblic nou-testamentar.

La aceste întrebări răspund nume mari din lumea bibliștilor: Eugene Ulrich (despre noțiunea și definiția canonului), Philip R. Davies (despre canonul iudaic al Scripturii, privit dintr-o perspectivă culturală), Joseph Blenkinsopp (formarea canonului Bibliei Ebraice, cu studiu de caz pe Isaia), Albert C. Sundberg Jr. (Biblia iudaismului elenist: Septuaginta), James C. VanderKam (canonul biblic ebraic în lumina manuscriselor de la Marea Moartă), Steve Mason (Iosuf Flaviu și canonul său de 22 de cărți; acest tip de canon îl găsim și la Epifanie al Salaminei, cu privire la canonul cărților iudaismului, vezi Panarion 8.6 și 76.5.), Julio C. Trebolle Barrera vorbește despre originea canonului tripartit al Vechiului Testament, iar Jack N. Lightstone, despre canonul Bibliei Ebraice în asociațiile rabinice timpurii. Urmează apoi o seride de studii dedicate canonului Vechiului Testament în Biserica primară semnate de Craig Evans (scripturile lui Isus și ale primilor săi adepți), Daniel J, Harington (apocrifele Vechiului Testament în Biserica primară și astăzi), William Adler (pseudoepigrafele în Biserica primară).

Ultimele trei studii tratează despre conștiința canonului (Robert A. Kraft), statutul textului masoretic în edițiile moderne ale Bibliei Ebraice (Emanuel Tov) și problema închiderii în procesul canonic (James A. Sanders).

Partea a treia este dedicată canonului Noului (sau celui de-al doilea) Testament, și cuprinde studii semnate de Harry Y. Gamble (cercetările recente asupra canonului Noului Testament), Everett Ferguson (problema selecției și a închiderii canonului Noului Testament), John Barton (cu un studiu despre Marcion), Pheme Perkins (problema gnosticismului și a Bibliei creștine), Peter Balla vorbește despre evidențele unui canon biblic creștin în secolele al II-lea și al III-lea, iar Everett R. Kalin și Geoffrey Mark Hahneman vorbesc despre canonul biblic nou-testamentar la Eusebiu, respectiv în Fragmentul Muratori. Alte studii se referă la structura canonului Noului Testament (Francois Bovon), la probleme de critică textuală (Eldon Jay Epp), la semnificația unei perspective canonice a Scripturii (Robert W. Wall), la funcția canonului (James D.G. Dunn).

Volumul are un apendice semnat de unul dintre editori (L. M. McDonald), care cuprinde sursele primare pentru studiul Bibliei Ebraice/Vechiului Testament, respectiv pentru Noul Testament, liste și cataloage ale colecțiilor Vechiului și Noului Testament.

De asemenea, volumul beneficiază de o impresionantă listă bibliografică (selectivă), de un indice tematic, unul al autorilor moderni și unul al surselor (Vechiul și Noul Testament, apocrfie, pseudoepigrafe, manuscrisele de la Marea Moartă, literatura rabinică, scrieri de la Nag Hammadi).

În cuvintele editorilor, toți autorii care au semnat studii în acest volum sunt de acord, într-un fel sau altul, de diversitatea remarcabilă a canonului biblic în iudaism și creștinism și a modului în care aceleași evenimente sau narațiuni sunt spuse din puncte de vedere diferite și cu un mesaj diferit. De asemenea, studiile despre canonul biblic rămân deschise, și este nevoie de încă multă cercetare în acest domeniu, pentru a înțelege procesul formării canonului biblic, canon care a suferit schimbări, în general prin expansiune, dar și prin reducere (pp. 15-17).

Cătălin Dan Necșa, Leiden University (LUCAS)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: