Bifolium

Note Biblice și Patristice

Cateva cuvinte despre perfecţiuni

perfectiuni

NOTĂPerfecţiuni care absorb: Cabala şi interpretare (Iaşi: Polirom, 2004. Prefaţă de Harold Bloom. Traducere de Horia Popescu) este cu adevărat o carte deosebită şi cred că merită citită cu atenţie şi la zece ani de la traducerea ei în limba română. Pentru cei care se preocupă de problematica religiilor şi în special de Cabala, regăsesc în această lucrare a lui Moshe Idel o nouă viziune asupra modurilor de înţelegere a Torei în mistica iudaică. Harold Bloom, în prefaţă, consideră acest volum o împlinire a proiectului anunţat de Idel în 1988 prin Cabala noi perspective, dar aici se mai poate adăuga faptul că acest volum se înscrie în demersul preconizat prin Hasidism între extaz şi magie [1995, ediţia românească 2001] şi Messianic Mystics [1998], deoarece opera sa este într-o progresivă dezvoltare în timp. Despre acest volum se poate spune că este unul semnificativ în cercetarea fenomenului mistic iudaic, deoarece trece dincolo de cercetările efectuate până la acest moment în domeniu.

Prin cercetarea sa Idel pune accentul pe “arcanizare”, “arcan” şi hermeneutică, pe caracterul dublu al Torei, o dată de text care absoarbe lumea şi pe Dumnezeu, pe infinităţile interpretării în Cabala, sau pe ideea care spune despre Tora că menţine şi conţine totul; pe tipuri de arcanizare magice şi mistico-magice, studierea Torei, pe analizarea formelor radicale ale hermeneuticii evreieşti, simbolism şi alegorie, mutabilitate şi adaptare a Torei, pe tradiţie şi transmitere. Toate aceste aspecte sunt tratate şi împreună reflectă suma preocupărilor lui Idel, preocupări de un caracter complex şi detaliat de-alungul întregii sale cariere de până la acest volum. Despre care se spune că este cea mai importantă carte a sa, şi cu siguranţă una fundamentală în înţelegerea demersului acestui savant.

Harold Bloom spune despre lucrarea aceasta că este o operă avansată, care merge dincolo de studiile consacrate până acum de Idel Cabalei, iar acest lucru este unul esenţial. Studiul este unul avansat deoarece propune o nouă viziune asupra subiectului. După aproape un deceniu şi jumătate de la Cabala noi perspective, avem în acest moment un rezultat al acestui proiect. El vine în consonanţă cu cercetările sale şi se cuvin menţionate soliditatea şi, în acelaşi timp, dinamica ideilor din această lucrare; ele au fost şlefuite şi bine repartizate în această operă fundamentală a cercetării fenomenului cabalistic. Deoarece, în viziunea lui Idel, aspectul principal al culturii evreieşti este cel cumulativ, iar dinamica religiei evreieşti se poate defini atât prin continuităţi cât şi prin schimbări radicale.

Pe de o parte, avem sintagma “textul care absoarbe lumea”, adică Biblia ebraică, textul canonic. De aici se desprinde abordarea intratextuală (cea care presupune rearanjarea unităţilor lingvistice din textul interpretat) şi care intră în abordarea intracorporală ( aceea care exclude introducerea unei terminologii elaborate, şi a cărei terminologie este străină de textul interpretat). Abordare care se deosebeşte de cea extratextuală sau altfel spus intercorporală, deoarece aici Tora este folosită şi nu interpretată, de unde reiese o dimensiune interioară a textului canonic. Este analizată şi concepţia care presupune Tora drept paradigma, sau modelul creaţiei. Iar pe de altă parte, avem sintagma “textul care îl absoarbe pe Dumnezeu”, care conferă Bibliei canonice ideea că Dumnezeu este substratul literelor scrise, loc în care limba ebraică are o importanţă deosebită, deoarece a fost folosită în crearea lumii, i se scoate în evidenţă rolul de instrument.

Dar mai avem analizată şi sintagma “cartea care conţine şi menţine totul”, de unde textele canonice evreieşti au pentru Idel calitatea de a fi “absorbante”, deoarece sau extins astfel încât să poată admită diferite tipologii de influenţă asupra proceselor din lume, Dumnezeu sau psihicul uman. Ceea ce dezvoltă Idel este ceea ce numeşte “hermeneutică radicală”, adică atitudinea agresivă faţă de textul interpretat (ceea ce face ca tipul de deconstrucţie iniţiat de Derrida să pară o formă moale de radicalism), dar şi dizolvarea structurii obişnuite a unui anumit limbaj. Idel consideră că este “radicalism deconstructiv” atunci când elemente conceptuale străine sunt introduse în câmpul semantic al textului, de unde apare şi “radicalismul semantic”, astfel că prin întâlnirea a două corpusuri literare diferite îşi face apariţia “hermeneutica intercorporală”, pe când relaţiile intracorporale trimit la intertextualitate.

Metodele de extragere a secretelor din textele canonice sunt cea simbolică, alegorică şi cea numerică. Modul simbolic pentru Idel apare în Cabala printr-o dezvoltare mai sistemică care ar explica relaţiile dintre modalităţile de a gândi despre divinitate şi cele de înţelegere a textelor canonice, şi acţiune religioasă. Datorită prezenţei simbolurilor în importante corpusuri literare cabalistice, iar unii cercetători pentru Idel au dat Cabalei o interpretare “pansimbolică”, mergând pe direcţia trasată de cercetarea lui Gershom Scholem, astfel că pentru şcoala acestuia nu se poate imagina Cabala fără sublinierea perceperii simbolice a întregii realităţi. Idel identifică trei tipuri explicative ale apariţiei simbolurilor în Cabala: atunci când simbolurile ar exprima întâlnirea dintre mistic şi divin, apoi, atunci când este vizat discursul ca parte a unei reacţii faţă de procese cultural-religioase, sau atunci când se subliniază întâlnirea dintre cabalist şi istorie. Accentul critic al lui Idel cade inevitabil pe alternativa propusă de cercetătorii care presupunea apariţia simbolizării pe baza sentimentului unei crize în textul canonic, limba sacră sau tradiţie. Adică simbolizarea ar fi modul în care s-a încercat apărarea acelor valori care păreau să fie periclitate de “insuficienţa religioasă”. Dar pentru Idel conceptele vehiculate de cabalişti nu au fost afectate de esenţa experienţelor istorice, ci de teosofia cabalistică. Iar accentuarea excesivă a simbolismului în viziunea lui Idel nu duce decât la anularea unicităţii şi importanţei altor curente cabalistice de factură nonsimbolică. Cu toate acestea, simbolizarea a făcut parte dintr-o “încercare” de îmbogăţire a valorii încărcăturii textelor canonice decât una de căutare a sensului acelor evenimente istorice care se desfăşurau în jurul unui anumit cabalist din perioada respectivă. Este evoluţia internă, subliniată de Idel în întreaga sa operă, şi conform căreia ca proces sistemic, sistemul cabalistic să se extindă la nivel teosofic sau hermeneutic. Lucrul acesta face ca o teosofie complexă să ofere un simbolism mai detaliat, iar explicaţia amănunţită a poruncilor produce un tip de simboluri cu un grad mai mare de complexitate pentru înţelegerea diversităţii actelor implicate în ritual.

Cabala extatică, în schimb, a operat cu modul alegoric, loc în care se observă abordarea intratextuală (de rearanjare a unităţilor lingvistice) şi abordarea extratextuală (interpretarea unor părţi ale Torei, fără să fie generat din introducerea unei terminologii cu o conceptualizare străină de Tora). Pentru Idel odată cu creşterea sau extinderea încărcăturii conceptuale dintr-un corpus, sau corpusuri, metodele exegetice au devenit mai excentrice.

Tora în mistica evreiască are patru forme de mutabilitate: astrologice, escatologice, neoplatonice şi combinatorii. Iar Idel subliniază faptul că “actul interpretării” a fost o re-întâlnire, sau chiar re-întâlniri, cu lumea literară absorbită anterior de către mistic, şi care la maturitate a abordat-o din unghiuri diferite şi radicale.

Astfel că “tradiţia” care include transmiterea de informaţii conceptuale, precise şi tehnice, apare în analiza lui Idel, ca un factor mediator între începutul studierii Bibliei şi momentul ulterior al interpretării. Iar trecerea care se produce la sfârşitul secolului al XIII-lea de la transmiterea conceptuală la cea tehnică, experienţială şi exegetică, implică o schimbare în natura Cabalei. Idel consideră aceasta o trecere de la abordarea “particularistă” la una “universalistă”.

În hasidism accentul a fost pus pe “oralitate”, comunitatea hasidică este una textuală, se arată ca o îndepărtare de concepţiile cabalistice teosofice generale, spre predici şi omilii. Exegeza psihologică a cărţilor canonice, a conceptelor teosofic-teurgice, este pentru Idel una dintre cele mai originale dintre contribuţiile hasidice la hermeneutica mistică evreiască.

Impactul combinaţiilor de litere, asupra misticii evreieşti, este pentru Idel, pe de o parte, şi asupra personalităţilor din gândirea europeană, pe de altă parte, o evidenţiere a acelui contact pe care l-a avut infiltrarea materialului cabalistic în profunzimile gândirii moderne despre limbaj şi text.

Perfecţiuni care absorb: Cabala şi interpretare este lucrarea prin care se încearcă ca tipul de abordare să cuprindă atât “antecedentele evreieşti” cât şi categoriile care aparţineau de cercurile intelectuale învecinate, iar acest lucru este ridicat la un nivel mult mai înalt faţă de abordările anterioare, şi aduce un plus de cunoaştere acestui univers fascinant care a fost dezvoltat în timp şi spaţiu de întâlnirile interculturale din Europa.

Recenzie publicată inițial aici.

Petru Moldovan

Advertisements

About Petru Moldovan

History of religions and much more...

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Information

This entry was posted on 28/07/2014 by in Iudaism, Moshe Idel, Petru Moldovan and tagged .
%d bloggers like this: