Bifolium

Note Biblice și Patristice

Traducerea adnotată a Evangheliei după Ioan

NTEI

RECENZIE | Noul Testament: Evanghelia după Ioan. Ediție bilingvă. Introducere, traducere și note patristice de Cristian Bădiliță. București: Curtea Veche, 2010. Acesta este al doilea titlu dintr-o serie încă în desfășurare – primul a fost Evanghelia după Matei, apoi au urmat Apocalipsa lui Ioan și Evanghelia după Marcu, la o altă editură – de traduceri comentate ale Noului Testament. Înainte de acest proiect pe NT, C. Bădiliță a inițiat și (co)coordonat proiectul traducerii comentate a textului grecesc al Vechiului Testament, Septuaginta, la Polirom, în opt volume.

Volumul conține, dincolo de o notă introductivă despre serie, o scurtă introducere la Ioan; traducerea evangheliei cu textul grecesc (NA27) în oglindă; un comentariu pe capitole, grosul cărții; note cu interpretări patristice ale unor versete din Ioan; o bibliografie selectivă; un „repertoriu tematic” care propune o împărțire pe episoade a evangheliei lui Ioan, ca o listă de subtitluri; indici (de personaje și locuri, tematic, biblic – toate folositoare) și două hărți (Palestina în timpul lui Iisus, Ierusalimul Noului Testament).

Voi discuta pe rînd introducerea, traducerea, notele-comentariu și notele patristice.

Introducerea. O schimbare majoră, imediat viziblă, față de proiectul Septuaginta: introducerea la Ioan este foarte succintă (7 pagini). Desigur, orice introducere academică la oricare dintre evangheliile canonice este inevitabil succintă, dat fiind că bibliografia este sufocantă (și îmi pot imagina și negocieri în editură legate de mărimea volumului), dar cred că era foarte util să avem pentru Ioan cel puțin ce avem, de exemplu, pentru Iezechiel (27 de pagini, în format mai mare, în LXX 6/II, Polirom 2008). Mă gîndesc doar că ar fi fost mai mult decît binevenit în fruntea unei traduceri adnotate a evangheliei un tablou mai dezvoltat al studiilor pe Ioan.

Într-o situație cumva similară e și bibliografia orientativă de la finalul volumului; fiind inevitabil limitată, nu e ușor să faci o selecție semnificativă de titluri. Dacă secțiunea „Bibliografie orientativă pentru Evanghelia după Ioan” oferă în principal comentarii majore la Ioan, secțiunea „Bibliografia orientativă pentru Noul Testament,” e mai degrabă nereușită, cel puțin pentru faptul că în ceva mai mult de o pagină apar și titluri din domenii conexe studiilor de NT. Salut în schimb prezența indicilor (tematic și de personaje și locuri).

Traducerea este curgătoare, limpede, nearhaizantă; traducătorul este experimentat. Textul tradus și urmat este Nestle Aland 27. De exemplu, versetul 5,4, neinclus în NA27, e tradus numai în note, iar finalul versetului 1,3 e luat drept începutul frazei din 1,4, după cum propun editorii textului grec; rar, traducătorul se depărtează de NA27, e.g. semnul întrebării de la finalul versetului 8,25 din ediția critică e lăsat deoparte. În toate aceste cazuri sînt oferite explicații în notele-comentariu.

În plus, textul este prezentat aerisit, pasajele „poetice” fiind redate cu un vers pe rînd, iar nu în bloc. În afară de prolog și citatele veterotestamentare, este vorba mai cu seamă de răspunsurile-discurs ale lui Iisus, iar asta face textul mai prietenos.

Notele-comentariu. Secțiunea cea mai mare și mai importantă a volumului este cea cu note-comentariu dedicate fiecărui capitol din evanghelie. Acestea au alocate între 7 și 17 pagini de note, mai puțin primul capitol, căruia îi sînt rezervate 44 de pagini. Notele-comentariu sînt „filologice, teologice și de realia” (p. 13), prezentate punctual, una după cealaltă. Faptul că termenii și expresiile grecești discutate apar în alfabet grecesc, transliterate și traduse ușurează cititul, lucru binevenit în condițiile în care informațiile (abundente) sînt prezentate în bloc, fără paragrafe, separate numai de „romburi” și de numere de versete bolduite.

Autorul include aici note de critică de text, lucru salutar pentru că e mereu nevoie să ne amintim că aceste texte nu ne-au parvenit în forma în care le avem acum, închise între coperțile negre ale Bibliei noastre, eventual în română, ci în cîteva mii de manuscrise mai mult sau mai puțin fragmentare, în mai multe limbi antice, cu liste lungi de diferențe între ele. Anunțul „toate lecțiunile principale oferite de manuscrise vor fi luate în considerare” (p. 13) indică faptul că urmează o selecție, desigur. Variațiile din manuscrise sînt în general prezentate sumarizînd, ori chiar traducînd (e.g. varianta din 7,36, la p. 255) comentariul lui B. Metzger, dar apar pomenite și variante care nu se găsesc în acel comentariu. Lucru bun, toate variantele sînt traduse și uneori sînt discutate și implicațiile variantelor pentru înțelegerea textului.

Inexactitățile sînt, cred, inevitabile. La p. 198, „mss. importante au numai nu dă […]”: de fapt, doar Codex Vaticanus omite τὸ πνεῦμα la 3,34, dar și acolo e vorba de o eroare in scribendo, pe care o corectează în margine aceeași (primă) mînă, în scriptoriu; la p. 243, despre varianta din versetul 6,64: este vorba desigur despre „coincidența a două începuturi de rînd,” în loc de „sfîrșituri”. Iar la finele paginii 214, despre varianta din 4,51, mă întreb dacă nu ar trebui cumva să fie „fiul său” în loc de „fiul tău”. Ar avea mai mult sens, cred.

Cîteva cuvinte acum despre cum sînt tratate aici sursele moderne, pentru că lucrul acesta determină și felul în care se plasează volumul în ansamblul mai larg al studiilor despre evanghelia după Ioan. Considerațiile acestea sînt invitate de faptul că, de exemplu, notele-comentariu ale capitolului 2 din Ioan conțin o singură referință bibliografică completă (în 13 pagini; pentru comparație, în comentariul în patru volume al lui Léon-Dufour, folosit cu precădere în volum, același capitol are 85 de referințe clare în 75 de pagini). Volumele și instrumentele de referință folosite cu predilecție de Bădiliță sînt enumerate pe pp. 11-12, iar cititorul își poate imagina că toate informațiile prezentate în notele-comentariu care nu au o referință clară vin de acolo. Găsesc practica aceasta nefericită și mereu pe muchie, pentru că îi cere cititorului să caute în alte locuri atît ca să dea de urma unei informații din volumul din fața lui, cît și ca să poată verifica unde se termină sursa și de unde începe Bădiliță.

În plus, comentariul la Ioan al lui Léon-Dufour, cel mai prezent în notele-comentariu ale lui Bădiliță, e pomenit uneori cu trimiterea la pagină, dar de cele mai multe ori fără; la fel alți autori. Mai multe dezbateri academice sînt pomenite, iar ipotezele sînt enumerate (e.g. p. 150), dar nu sînt oferite referințe; de multe ori nici numele autorilor (e.g. p. 428), drept care expresii ca „unii cercetători” sau „unii exegeți” sînt frecvente.

În felul acesta, volumul se închide cumva în sine, or eu cred ca ar fi fost mult mai profitabil să fi fost, dimpotrivă, „deschis” către bibliografia domeniului. Referințe mai complete ar fi încărcat mai tare volumul, desigur, dar în schimb acesta ar fi devenit un instrument mai bun.

Nefericit este și faptul că lipsesc referințele și chiar numele cercetătorilor și atunci cînd autorul polemizează cu ei (e.g. pp. 235-236); în astfel de situații ar fi fost limpede mai potrivit să i se ofere cititorului datele și, cu ele, ocazia de a gîndi și evalua pe cont propriu argumentul lui (sau la care aderă) Bădiliță. Efectul este o impresie de „ultim cuvînt” care nu poate decît dăuna volumului.

Probabil un efect al felului acestuia de a lucra este și tendința de a folosi bibliografia clasică  pe Ioan (bine) și de a nu face loc pentru bibliografia la zi (mai puțin bine), e.g. poziția centrală pe care o are comentariul lui Metzger. Acesta rămîne important, dar din ’71 a apărut destulă bibliografie de critică de text pentru Ioan; o excepție ar fi pericopa adulterae, în cazul căreia sînt folosiți, cu referință completă, și alți autori (p. 263).

Notele patristice. E bine de spus că și notele-comentariu includ o serie de referințe la interpretări patristice care nu sînt de natură textuală și care și-ar fi găsit foarte bine locul în acest capitol. Altfel, notele patristice (inegale de la un capitol ioanin la altul: pentru capitolul 3 avem o singură notă, pe cinci rînduri) sînt adunate din trei autori: Chiril al Alexandriei (cel mai bine reprezentat, cu aproape jumătate dintre toate interpretările patristice pomenite), Origen (cu două treimi din ce rămîne) și Augustin. Mai exact, notele provin din (ce s-a păstrat din) comentariile acestora la Ioan, iar nu din toată opera lor.

Nu e clar de ce nu sînt incluse aici alte comentarii antice la Ioan (de exemplu cel al lui Ioan Gură de Aur, pomenit la p. 21) dar capitolul reușește ce își propune, cred, scopul declarat fiind de a deschide „cititorului pofta de a parcurge singur, integral, scrierile patristice consacrate subiectului” (p. 431). Intenția nu este, deci, de a trata sistematic istoria antică a interpretării lui Ioan, dar chiar și așa cred că ar fi fost foarte folositoare o prezentare a metodei exegetice a fiecăruia dintre cei trei autori patristici, în contextul lor, cu un minim semnificativ de trimiteri bibliografice pe temă. Secțiunea aceasta este fără îndoială interesantă și mă gîndesc că ar fi putut fi mai „solid” construită; îmi imaginez că aici, ca și în alte locuri, un referent anonim pentru volum ar fi fost de ajutor.

Cred că putem încerca o concluzie.

Așa cum arată acum, volumul produs de C. Bădiliță este o foarte bună introducere, mai mult decît binevenită, la Evanghelia lui Ioan; introducerile pentru nivelul „intermediar” sînt totdeauna binevenite, iar studenții și masteranzii în teologie îl vor putea folosi (sper că îl folosesc deja) într-adevăr cu profit. La fel, toți cei interesați de Noul Testament în general și de Ioan în particular. Un capitol introductiv dezvoltat despre studiile ioanine și referințe complete în secțiunea de note-comentariu ar fi însemnat doi primi pași buni către a transforma volumul într-un comentariu pentru nivelul „avansat.”

 Dan Batovici, KU Leuven

facebook.com/Bifolium

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: